VI-AȚI LUAT ȚARA ÎNAPOI ? VAI DE ȚARĂ , VAI DE VOI: Mariana Cristescu

Mariana Cristescu – Istoria ascunsă în beci

http://melidonium.ro/2013/04/12/mariana-cristescu-istoria-ascunsa-in-beci/

„Civilizaţia s-a născut acolo unde trăieşte astăzi poporul român!… răspândindu-se apoi atât spre Răsărit, cât şi spre Apus (…) Acum 13-15.000 de ani.” (William Schiller, arheolog american)

În ziua de 12 mai 2013 se vor împlini 1.900 de ani de la inaugurarea, la Roma, în Forum, a Columnei lui Traian, operă a celebrului arhitect Apollodor din Damasc. Columna a fost ridicată din ordinul împăratului, atât pentru a-i comemora victoriile, fiind o adevărată istorie gravată în piatră, cât şi pentru a servi ca mausoleu (după deces, cenuşa acestuia fost depusă într-o urnă de aur, în încăperea de la baza columnei).

„Valoarea prăzilor de război şi a comorilor regelui Decebal duse la Roma, au restabilit şi completat visteria Imperiului Roman, iar serbările din capitala imperiului, care au ţinut 123 de zile, cu spectacolele celor circa 10.000 de gladiatori care au desfătat mulţimile, cu luptele din arene cu animalele sălbatice, confirmă bucuria victoriei asupra lui Decebal, dovedite de asemenea şi prin scutirile de obligaţii financiare şi acordarea de recompense locuitorilor Romei.

Istoricii consemnează că Traian a distribuit câte 65 denari pe cap de plebeu, după primul război daco-roman, iar după cel de al doilea, câte 450 denari.

După ocuparea Daciei de către Imperiul Roman, timp de aproape 165 de ani «prefecţii», din zona Auriferă a Apusenilor, trimiteau anual peste o sută de «cântare» (10.000 phunţi – 1 phunt = 0,5 kg) aur curat la Roma, ceea ce înseamnă după un calcul aritmetic simplu cca. 85 vagoane aur, pe lângă cel care a urmat căile neoficiale. Din aceste surse, de la strămoşii noştri, s-a asigurat şi construirea Forului lui Traian, care cuprindea o suprafaţă de 116m X 95m, şi care cuprindea la intrare, un Arc de triumf înălţat împăratului Traian, o statuie ecvestră de bronz aurit a împăratului, iar în continuare Basilica Ulpia şi două biblioteci. Între acestea s-a înălţat Columna lui Traian.”

Terminată în 113, înaltă de aproximativ 30 de metri şi alcătuită din 18 blocuri masive de marmură deCarrara, fiecare cântărind 40 de tone, columna are exteriorul prevăzut cu un faimos basorelief sculptat, în formă de spirală, care reproduce artistic, sub o formă epică, războaiele dintre romani şi daci purtate de Traian pentru cucerirea Daciei.

„SENATUL ŞI POPORUL ROMAN (au ridicat monumentul) ÎMPĂRATUL CAESAR, FIUL DIVINULUI NERVA, LUI NERVA TRAIAN AUGUSTUL ÎNVINGĂTORUL GERMANILOR, ÎNVINGĂTORUL DACILOR, MARE PONTIF AVÂND PENTRU A XVII-A OARĂ PUTERE DE TRIBUN, ACLAMAT A VI-A OARĂ CA ÎMPĂRAT, CONSUL PENTRU A VI-A OARĂ, PĂRINTE AL PATRIEI, PENTRU A ARĂTA CÂT DE ÎNALT ERA MUNTELE ŞI LOCUL SĂPAT CU ATÂT DE MARI OSTENELI”.

Columna lui Traian are la bază scenele din COMENTARIILE LUI TRAIAN şi reprezintă fidel scene din războaiele daco-romane.

În anul 1536, soclul Columnei a fost eliberat din ruinele Forului lui Traian, din ordinul Papei Paul al III-lea. Marele arhitect Fontana s-a ocupat de restaurarea lui, începând cu 1558. În 1589-1590, în locul statuii lui Traian, aflată iniţial în vârful columnei, dar dispărută încă din antichitate, fiind aşezată o statuie a Sfântului Petru.

Basorelieful prezintă scene de luptă din campaniile lui Traian împotriva dacilor din 101-102 (în partea de sus a columnei) şi 105-106 (în partea de jos). Soldaţii romani şi daci sunt prezentaţi în timpul bătăliei. „Atingând apogeul basoreliefului istoric roman, cele 124 de episoade care îmbracă în spirală trunchiul coloanei şi care ilustrează «Comentariile» lui Traian despre «Războaiele dacice» («De bello dacico»), prin caracterul lor de document istoric, constituie un adevărat «act de naştere» al poporului român.”

Peste 2.500 figuri, delimitate în două segmente aproape egale, corespunzătoare celor două confruntări războinice, se află pe banda spiralată reprezentând pregătirile de război a romanilor, „ inclusiv plecarea acestora către Dacia, din portul Ancona, armatele romane în zona cetăţilor dacice, tehnici de luptă, asaltul cetăţilor dacice, luptele desfăşurate, şi victoriile obţinute etc. Între basoreliefurile de pe Columnă apar o serie de lucrări «genistice» care se datorează arhitectului Apollodor, iar învingătorul, împăratul Traian, apare de 59 de ori, inclusiv la inaugurarea podului de peste Dunăre de la Drobeta. Dacii deşi au fost învinşi, apar în numeroase scene pe Columnă, începând cu cetăţile lor, luptele armate cu romanii, închinarea unor tarabostes lui Traian precum şi a solilor Regelui Decebal.Către final apar scenele normale cu cei învinşi. Scene, în care Sarmisegetusa este cucerită, iar apărătorii ei se sinucid, sau părăsesc cetatea pentru a rezista în altă parte. Scenele privind grupurile de daci care se supun romanilor sunt edificatoare. Importantă este şi scena în care romanii descoperă comorile regelui Decebal.

English: Fight scenes from the Dacian-Roman wars, derived from Trajan’s Column and Tropaeum Traiani. Eitching, Rome, 1667 Română: Scene de luptă din războaiele daco-romane, derivate de pe Columna lui Traian și Tropaeum Traiani. Gravură în metal, Roma, 1667 (Photo credit: Wikipedia)

Puţini români mai ştiu astăzi că copie a monumentului antichităţii există şi la Bucureşti, în Muzeul Naţional de Istorie a României, înfiinţat prin H.C.M. nr. 1448 din 3 iulie 1968 şi inaugurat la 8 mai 1972. „În curtea interioară a vechiului palat s-a construit un corp de clădire modern, Lapidarium, destinat copiei Columnei lui Traian. Printre scenele cele mai importante de pe Columnă sunt Lupta de la Tapae, din 101, şi portretul regelui Decebal, scena păcii de la sfârşitul primului război (anul 102), relieful cu podul construit peste Dunăre, în anii 103-104, de Apollodor din Damasc, relieful cu scena tragică a împărţirii ultimelor rezerve de apă în munţi şi a apărării disperate a vetrei strămoşeşti de către daci, scena ce reprezintă capturarea tezaurelor dacice de către romani, scenele ce au ca subiect sinuciderea lui Decebal şi cea în care capul regelui dac îi este prezentat lui Traian, act confirmat de inscripţia ofiţerului Tiberius Claudius Maximus, descoperită la Philippi, al cărei mulaj se găseşte şi el în Lapidarium.”

De fapt, ideea unei copii a Columnei în România i-a entuziasmat pe cărturarii, oamenii de litere şi de artă din secolul al XIX-lea. „Eforturile şi tenacitatea lui Mihail Kogălniceanu, ale lui Alexandru Odobescu, Al. Tzigara-Samurcaş sunt impresionante, cu atât mai mult cu cât s-au lovit de lipsa de interes a clasei politice, care a refuzat finanţarea, se arată pe site-ul muzeului. „Am putea spune că prima propunere de reconstituire a Columnei Traiane la Bucureşti îi aparţine lui Mihail Kogălniceanu. În 1867, în presa vremii se face propagandă pentru obţinerea de fonduri în vederea realizării unei copii după «acel nemuritor document al istoriei noastre», după cum relata ziarul «Românul», din 9 februarie 1867. În a doua jumătate a secolului al XIX-lea, pictorul bănăţean Nicolae Popescu (1835-1877) pledează, de la Roma, în corespondenţa sa cu Iosif Vulcan, pentru o copie a Columnei, «fiind interesant şi folositor pentru naţiunea noastră … ar arăta fiecărui român originea sa, cine au fost strămoşii noştri glorioşi». El a întreprins copierea basoreliefurilor de pe Columna lui Traian pentru a fi litografiate şi răspândite în popor.”

„Într-una din lecţiile de arheologie ţinute de Alexandru Odobescu, la Facultatea de Litere a Universităţii din Bucureşti, în perioada 22 octombrie 1874-14 martie 1875, el spunea că «de pe tiparele făcute din ordinul împăratului (Napoleon al III-lea) am putea, cu neînsemnate sacrificii, să căpătăm o reproducere în bronz a întregii Columne Traiane, care s-ar înălţa cu fală chiar în faţa acestui edificiu (Universitatea), unde ne place şi se cuvine să amintim pururea despre măreţele fapte ale lui Traian».

Aceste dorinţe ale clasei intelectuale româneşti deveneau din ce în ce mai serioase şi pe punctul de a fi realizate. „În 1887 a fost făcut un proiect de către arhitecţii Schmieden, v. Weltzien şi Speer, pentru ridicarea unei clădiri monumentale, în stil neoclasic, care urma să adăpostească Muzeul Naţional, Bibloteca Naţională şi Academia, şi urma să fie amplasată pe cheiul Dâmboviţei, iar în faţa edificiului era prevăzută ridicarea Columnei reconstituite. V. A. Urechia propune, în 12 noiembrie 1882, în Adunarea Deputaţilor, un proiect de lege conform căruia, la Bucureşti, va fi aşezată o reproducere exactă a Columnei lui Traian. Copia urma să fi realizată din cupru galvanic la uzina Oudry din Auteuil (Franţa), pentru suma de 678.000 de lei. Pe soclul din marmură şi bronz se proiecta să fie cuprinse date privind evenimente importante din istoria poporului român (Unirea, Independenţa); dar, proiectul nu a ajuns să fie realizat. În 1912, Al. Tzigara-Samurcaş face demersuri pe lângă conservatorul muzeului din Saint-Germain-en-Laye (Franţa), arheologul Salomon Reinach, ca, în schimbul unor copii după metopele de la Adamclisi, să se obţină mulaje după Columnă. Deşi acordurile erau făcute, proiectul nu s-a concretizat.

În anii 1934-1939 un merit de necontestat în realizarea copiei Columnei, care se află astăzi în Muzeul Naţional de Istorie, îl are arheologul Emil Panaitescu, pe atunci directorul Şcolii Române din Roma.Acesta, în urma unor memorii adresate Academiei, Ministerului Instrucţiunii Publice, Ministerului de Finanţe şi Parlamentului, a obţinut în cele din urmă finanţarea. Lucrările de reproducere a coloanei s-au făcut, în timp de război, de meşteri de la Vatican, sub supravegherea lui Francesco Mercatalli. Început în anul 1939, fusul a fost terminat în 1940, iar soclul în 1943. Executarea mulajelor a fost urmărită personal de Emil Panaitescu, iar calitatea lucrării a fost verificată de o comisie formată din Guido Galli, directorul tehnic al muzeelor pontificale, Italo Gismondi, arhitect, Giuseppe Lugli, arheolog, şi Virgil Vătăşianu, istoric de artă. Reproducerea Columnei este de foarte bună calitate: materialul care a fost întrebuinţat, ciment alb armat, amestecat cu praf de marmură, se apropie ca aspect cu cel original, iar soclul imită perfect originalul, respectând proporţiile monumentului.

În anii 1934-1939 un determinant merit l-a avut arheologul Emil Panaitescu, pe atunci fiind directorul Şcolii Române din Roma, care a făcut o serie de memorii adresate Academiei, Ministerului Instrucţiuni Publice, Ministerului de Finanţe, Parlamentului, obţinând în 1939 ca statul român să comande copia Columnei Traiane unor meşteri de la Vatican, sub conducerea lui Francesco Mercatalli. La început a fost comandat numai fusul coloanei, pe urmă şi soclul. Lucrările mulajelor s-au efectuat în timp de război, fusul coloanei a fost terminat în 1940, iar soclul în 1943.

Din raportul lui Emil Panaitescu, directorul Şcolii Române din Roma între anii 1929-1940, menţionat ca ministru al României la Roma, rezultă că statul român a plătit pentru copia Columnei 769.000 lire. După multe demersuri şi tratative diplomatice, Columna a venit în ţară în iunie 1967, intrând în patrimoniul Muzeului Satului, întrucât vechiul Palat al Poştei din Bucureşti, construit la 1900 de arhitectul Alexandru Săvulescu, la acea dată nu era încă transformat în muzeu de istorie. Copia Columnei a fost expusă la Muzeul de Istorie a Partidului Comunist şi a avut un număr impresionant de vizitatori.

Aşadar, copia de la Bucureşti a Columnei lui Traian – care a costat statul român suma de 4 milioane de lei, şi care a fost achitată integral – continuă să zacă „la orizontală”, într-un subsol, în bucăţele, arătându-se vizitatorilor în programul restricitiv al oricărui muzeu, în vreme ce „cuceritorul”, modest nudist, al dacilor continuă, dezinhibat, să militeze pentru drepturile canidelor. în aer liber, pe scările instituţiei. Când Dumnezeu vrea să pedepsească un om, îi ia minţile! Când vrea să pedepsească mai mulţi, lasă proştii să iasă în faţă. Se pare că nu există nici pricepere şi nici voinţă de a repune în picioare, în lumina cuvenită, Columna de la Bucureşti. Pare-se că „specialiştii” noştri nu ştiu să asambleze fragmentele. Oare de ce nu învaţă de la Brâncuşi? Să pună mâna pe carte şi să vadă cum a asamblat el Coloana Infinită, prima dată la sol, şi apoi a ridicat-o cu scripeţi. Să întrebe computerul! Sau… un prieten! O fi aşa de greu? Nu ies destui bani de aici? Aşa ceva doar la noi e posibil. Sau… o fi ordin ?

Puţini sunt acei ce ştiu că, în muzeele lumii există un număr mare de statui, busturi şi capete reprezentând daci. „O primă inventariere a acestor opere de artă a fost făcută în 1946 şi numără 26 de piese. O a doua numărătoare, făcută în 1980, a crescut numărul acestora la 40.

În sfârşit, o teză de doctorat, dedicată recent acestui subiect, de către un specialist în istoria artei,Leonard Velcescu, strânge laolaltă peste o sută de astfel de reprezentări de daci, iar numărul lor este cu siguranţă mai mare. Cele mai multe dintre aceste lucrări sunt de mari dimensiuni, statuile pot ajunge chiar până la trei metri, capetele şi busturile sunt colosale. Niciun alt popor subjugat de Roma nu a beneficiat de atât de multă atenţie din partea artiştilor plastici, iar Columna lui Traian, operă genială, care a revoluţionat arta romană, este un argument în plus în acest sens. Cele mai multe dintre statuile de daci au fost descoperite, de-a lungul timpului, în Forul lui Traian. Foarte probabil, au fost făcute la comanda împăratului învingător, special pentru a-i impodobi forul. Toate sunt însoţite de eticheta «prizonier dac». Sunt daci cu priviri semeţe, dar cu o atitudine liniştita, fie tineri, fie mai bătrâni, fie nobili, fie daci de rând. În galeria Chiaramonti, din Muzeul Vatican, se află un astfel de bust de nobil dac, ce depăşeşte trei metri, cu tot cu soclu, dăltuit în marmură frigiana violacee cu vinişoare. Turiştii de toate neamurile se opresc, impresionaţi, şi se fotografiază lângă sculptura cu numarul de inventar 1697, fără să ştie al cui chip şi suflet sunt închise în marmura preţioasă” (Aurora Peţan).

„De teamă să nu înviem,/ Ne-au risipit cetăţile, ne-au ucis altarele,/ Toate frumuseţile, ca-ntr-un blestem,/ Ni le-au schilodit. Şi-am rămas doar cu soarele./ Din el ne-am croit poteci în pădure, în munte,/ Lângă vetre mărunte./ Daca te uiţi bine, înapoi/ În pietre, nemuritori, suntem noi, numai noi”.

Doua citate a unor personalitati straine din lumea cercetarii istorice despre neamul romanesc!

Incet, incet, cercetatorii istorici mondiali recunosc, multi chiar fatis, ca primele fiinte umane au fost in Transilvania, sau mai exact in Ardeal, cum sustine un document din Biblioteca de la Viena, despre trecutul fabulos al acestui teritoriu din spatiul Carpato-Danubiano-Pontic!

Hai sa mai reamintesc cateva lucruri uimitoare despre Romania:

1. cel mai vechi schelet, la ora actuala, de umanoid a fost gasit in Ramnicu Valcea, poreclit “pescarul de la lacul Getic”, fiind datat la 1 milion de ani

2. Civilizatia straveche, mai veche cu 1000 de ani decat cea sumeriana, este localizata in estul tarii, la Cucuteni

3. Tablitele de la Tartaria, sint cu 1000 de ani mai vechi decat cele Sumeriene

4. Tablitele din Muntii Neamtului, tot mai vechi decat tablitele sumeriene cu 1000 de ani

5. Descoperirea din Masivul Bucegi, din anul 2003 – 11 August 2003; americanii si romanii patrund sub masivul Bucegi si descopera o sala a proiectiilor cu holograme care au aratat istoria adevarata a terrei, au descoperit amfora cu aur monoatomic, care duce la longevitate, adica o persoana poate trai mii de ani in acelasi corp fizic, daca ar consuma asa ceva in anumite perioade stabilitate

6. Descoperirea din Masivul Sureanu din 1990 – cand au descoperit un munte ticsit cu filoane de aur pur, de un metru lungime, lucru inexistent pe planeta, caci aurul se gaseste numai in forma de minereu combinat cu alte nemetale, nu si in forma pura desavarsita; se pare ca dacii cunoasteau taina spirituala a aurului, care este de fapt o lumina condensata

7. Cel mai vechi cuptor, de pe aceasta planeta, de topit metale s-a gasit la Campeni; a fost atestat la aproximativ 6000 de ani i.e.n.

8. Sarmizegetusa – alt loc special conform celor de la BBC; s-ar afla niste artefacte fabuloase sub acest loc (arhiva atlantilor)

9. Artefactul de sub Masivul Ceahlau. Conform lui Radu Cinamar, sub Ceahlau se afla un artefact sinonimic cu cel din Bucegi

10. Padurea Baciu, din Cluj Napoca, considerata “cea mai paranormala zona de pe planeta”, conform celor de la Discovery, unii considerand-o o zona atemporala, adica un fel de spartura in continuumul spatiu-timp din acea zona!

VI-AȚI LUAT ȚARA ÎNAPOI ? VAI DE ȚARĂ , VAI DE VOI

miercuri, 24 decembrie 2014

Mariana Cristescu – Istoria ascunsă în beci

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu